Nu stiu “cum?”,”unde?” sau “cand?”..dar primavara s-a indurat de noi si s-aasternut peste pamantul inghetat ai inimii tarii romanesti:”Moldova”.Baba-Iarna,ei bine,Baba-Iarna isi ia usor-usor fluturii de argint,dar cu promisiunea bine cunoscuta cum ca ne va vizita si anul urmator.Si totusi, nu imi vine sa cred cat de frumos este in jur..parca e inima unui copil care vede dragostea lui Dumnezeu.Dar,alergand si cazand in genunchi vrand sa simnt mireasma ierbii cruzi,mi-am dat seama ca totul e real.Iar atunci mi-am adus aminte cata dreptate avea vorba unui drag prieten:”Dumnezeu e creatorul absolut,maiestria lui nu o poate avea nimeni”.Si stiti de ce spun asta?pentru ca nici celebrul George Ivascu nu ar fi putut face o asemenea minunatie:totul era perfect,cum verdele fraged al ierbii se imbina atat de bine cu cioletul jucaus al clopoteilor…era minunat,se vedea ca e vorba de ceva Divin.Ridicand privirea spre cer,am observat ca albastrul marin al cerului,devenise multicolor datorita straielor a mii de pasari frumos colorate care erau atat de bucuroase ca ajunsera in sfarsit acasa.“Acasa” ce cuvant frumos…dar ce casa,zici ca era gradina celui mai frumos palat din lume,unul englezesc.Seara,a venit in nestire…cu frumosul si mult iubitul apus de soare.Frumusetea a devenit mai sumbra,poate chiar mai trista si mult mai linistita.Se mai aude doar croncanitul unei bufnite batrane si falfaitul unor liliaci “ruginiti”.Dar ce frumos dimineata,cand dragalasele pasarele,te trezesc in glasuri Dumnezeiesti mai ceva ca pe mai marii lumii.Iar soarele iti lumineaza fata somnoroasa de peste noapte.Stiti,iarna a plecat,dar obrajorii copiilor sunt inca rumeni datorita bucurii de a revedea mult iubita primavara.Sa fim seriosi,primavara a fost,este si va ramane”Doamne cea mai minunata”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu